Paradigma puterii în secolul al XIX-lea

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca sa nu spunem: „îndrăgostit“...) tocmai de caracterul la limita non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii“ și al reprezentărilor sale din secolul al XIX-lea. Fie că ne prezintă metodologii de obediență structuralistă, neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcționalist-simbolică sau fenomenologică, autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupune ordine, alegere rațională, logică instrumentală, iar, la celalalt, revelație, intensitate, magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Cartea are darul de a înfățisa, mai degraba decât o „paradigma“, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relație cu tema puterii. Deschiderea curajoasă către un fenomen de o asemenea amploare amintește de aura eroică a unor faimoase întreprinderi intelectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicita admirație și pricepere, în lucrarea Constantinei Buleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografică și, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului plasează acest demers în categoria lucrărilor de referință.