Fericire și suferință în romanțele de dragoste ale lui Rahmaninov

„Un loc important în miniatura vocal instrumentală rahmaninoviană îl ocupă romanțele ce abordează tema dragostei. Ele prezintă universul trăirilor emoționale ale îndrăgostitului, fac o subtilă analiză psihologică a acestuia și exprimă sentimente și trăiri profunde, pătimașe, de la mărturisiri, la decepții și momente sentimentale generate de pierderea ființei dragi. Stările sufletești sunt asociate cu imagini din natură: primăvara – bucuria, noaptea – deznădejdea, starea de așteptare chinuitoare, suferința, singurătatea, amurgul – stingerea speranței. Aceste romanțe pot fi împărțite în două categorii: cele care exprimă fericirea și împlinirea prin iubire și cele care exprimă suferința în dragoste din vina ființei iubite. Lucrările din prima categorie prezintă sentimente luminoase, optimiste, înălțătoare, iar romanțele care abordează tema dragostei neîmpărtășite, a iubirii trădate sau a suferinței din dragoste au ca temă pierderea speranței, sentimente triste, dramatice, decepția, disperarea sau resemnarea. Intensitatea sentimentelor este sugerată prin sonoritățile intense, sau dimpotrivă, stinse, care trădează o puternică suferință interioară neexteriorizată, prin motive suspine, prin creșterile și descreșterile dinamice ce sugerează acumularea tensiunii interioare.“ – Raluca Cimpoi-Iordachi